Acasă spui „da” ca să nu superi pe nimeni. La serviciu accepți sarcini suplimentare fără să negociezi. Când o prietenă îți cere o favoare, reacționezi la fel. La finalul săptămânii spui: „Toată lumea se bazează pe mine. Nimeni nu mă întreabă ce vreau”.
Poate sunt trei situații independente. Sau poate observi o asemănare în felul în care reacționezi. În loc să presupunem că am găsit rădăcina, putem cerceta.
În abordarea mea, Legea Fractalilor este un reper pentru observarea unor comportamente sau interpretări care seamănă în domenii diferite ale vieții. Nu este o afirmație că viața fiecăruia urmează obligatoriu un model matematic sau că toate evenimentele au aceeași cauză.
Ce se repetă: oamenii, întâmplările sau reacția ta?
O femeie spune: „Atrage mereu oameni care profită de ea”. Dar o asemenea explicație poate ascunde situații diferite.
Într-un caz, angajatorul i-a cerut ore suplimentare. În altul, partenerul a uitat o responsabilitate. În altul, o rudă i-a cerut ajutor. Nici comportamentele celorlalți, nici responsabilitățile ei nu sunt identice.
Ce putem verifica? În fiecare situație, a întrebat cât timp va dura? A spus că are alte priorități? A negociat? A simțit vinovăție? S-a temut să nu fie respinsă?
Asemănarea posibilă este în reacția ei: acceptă înainte să decidă ce dorește. Dar nu îi spunem asta dinainte; ajungem la concluzie doar dacă propriile ei răspunsuri o susțin.
Și dacă există mai multe rădăcini?
Uneori un comportament poate fi legat de o concluzie formată într-o experiență veche. Alteori mai multe episoade au contribuit la felul în care persoana privește lumea. Nu reducem o viață la un singur eveniment.
În Metoda CLAR pornim de la efectul prezent și de la acțiunea concretă. Întrebăm ce semnificație i-ai atribuit și de unde ai ajuns să gândești astfel. Dacă descoperim un moment relevant, îl explorăm prin întrebări și legile potrivite. După aceea, revenim la situația-rădăcină și la prezent pentru a vedea ce s-a schimbat.
Dacă un comportament continuă să apară, putem verifica împreună o altă concluzie sau alt moment relevant, fără să anunțăm că prima explorare a fost greșită.
Ce nu înseamnă observarea tiparelor
Nu înseamnă că toate situațiile neplăcute sunt „create” de tine. Nu înseamnă că un om care se poartă nedrept este doar o oglindă ori că tu ești responsabilă pentru acțiunile altora.
Uneori, o relație are nevoie de limite. Alteori, un loc de muncă are reguli și dezechilibre concrete. Lucrul cu percepțiile nu elimină necesitatea de a privi realitatea practică.
Exercițiu: trei situații, o întrebare
Alege trei momente recente din domenii diferite: acasă, la muncă, cu prietenii. Descrie-le separat, în câteva rânduri.
Pentru fiecare notează:
- Ce mi s-a cerut ori ce s-a întâmplat?
- Ce am făcut efectiv?
- Ce am crezut că se întâmplă dacă aleg altfel?
- Ce am simțit după decizie?
- Ce asemănare observ, dacă există?
Nu forța o concluzie unică. Dacă situațiile sunt diferite, lasă-le diferite.
Dacă descoperi că o reacție te împiedică repetat să alegi în acord cu valorile tale, lucrul individual „Întoarcerea la tine” îți poate oferi un spațiu de explorare pas cu pas.
Poate că întrebarea nu este „De ce mi se întâmplă mereu mie?”, ci „Ce anume fac sau interpretez în mod asemănător, atunci când situațiile sunt diferite?”.