Poate ai rostit de multe ori: „Nu mai vreau să trăiesc așa”. Știi ce te deranjează. Ai citit, ai înțeles, ai făcut planuri. Și totuși, când apare momentul în care ai putea alege diferit, parcă rămâi pe loc.
Uneori acest blocaj se vede în relații. Alteori în decizii profesionale, în felul în care îți organizezi timpul sau în dificultatea de a cere ce ai nevoie. Nu înseamnă neapărat că „îți lipsește voința”. Și nici nu există o singură cauză valabilă pentru toată lumea.
Între „știu” și „fac” este o situație concretă
Imaginează-ți un exemplu ipotetic: o femeie vrea să discute cu partenerul despre împărțirea responsabilităților. Își pregătește cuvintele, dar când îl vede obosit, renunță. A doua zi este frustrată că a tăcut din nou.
Putem spune repede că îi este teamă de conflict. Dar este doar o presupunere. Mai folositor este să o întrebăm ce s-a întâmplat exact în acea seară.
- Ce a observat la partener?
- Ce și-a spus în minte înainte să renunțe?
- Ce ar fi însemnat pentru ea să deschidă discuția?
- Ce credea că ar putea pierde sau provoca?
Răspunsurile ei pot fi foarte diferite de explicația pe care i-am fi oferit-o din exterior.
Când o concluzie ajunge să pară un adevăr
Uneori, într-o situație intensă, omul poate ajunge la o concluzie despre sine: „Dacă spun ce vreau, deranjez”, „Dacă greșesc, voi fi respinsă” sau „Trebuie să rezolv singură”.
Acestea sunt exemple de interpretări, nu diagnostice și nici cauze pe care le atribuim automat unei persoane. Dacă o asemenea concluzie apare, explorăm împreună de unde a venit. Poate are legătură cu o experiență veche; poate nu. Nu inventăm o „rădăcină” ca să umplem un gol.
Mai facem apoi o distincție: ce s-a petrecut observabil și ce semnificație i-a dat persoana. Aceleași fapte pot fi trăite diferit de oameni diferiți.
Cum explorăm și perspectiva pe care n-am văzut-o
În abordarea mea, folosesc întrebări inspirate de legea dualității și de alte repere ale Metodei CLAR. Pornim de la comportamente și situații precise, explorăm și cealaltă latură a experienței, apoi verificăm dacă interpretarea inițială mai are aceeași încărcătură.
Asta nu înseamnă să cauți cu orice preț „binele” într-un episod dureros. Nu înseamnă să accepți o nedreptate sau să ignori o problemă actuală. Înseamnă să-ți dai posibilitatea de a vedea mai mult decât o singură interpretare.
Un exercițiu scurt, pentru astăzi
Alege o situație din ultimele zile în care ai vrut să faci ceva și te-ai oprit.
- Scrie doar ce ai făcut și ce nu ai făcut, fără să te judeci.
- Notează propoziția care ți-a trecut prin minte în clipa aceea.
- Întreabă-te: „De unde am ajuns să cred asta?”
- Ce alte posibilități există, bazate pe fapte, nu pe încurajări generale?
- Care ar fi un pas mic, realist și potrivit valorilor mele, chiar acum?
În lucrul meu, creația conștientă nu începe când ai „terminat de rezolvat tot”. Ea începe și pe parcursul explorării, prin felul în care privești și alegi.
Dacă vrei să vezi cum lucrez cu situațiile prezente, poți citi despre Metoda CLAR.