Te trezești, pregătești micul dejun, verifici ce mai trebuie cumpărat, răspunzi la un mesaj despre muncă și îți amintești ce are nevoie fiecare din familie. Seara, când se face liniște, cineva te întreabă: „Dar tu ce ai vrea să faci în weekend?”
Și, pentru o clipă, nu știi ce să răspunzi.
Nu neapărat pentru că nu ai dorințe. Poate pentru că de multă vreme întrebarea „Ce vor ceilalți?” a avut prioritate față de „Ce contează pentru mine?”.
Dacă te-ai regăsit, nu vreau să-ți spun că ai uitat de tine dintr-un singur motiv. Nu știu ce experiențe te-au adus aici. Putem însă începe să ne uităm la lucrurile concrete.
Când programul e plin, iar viața ta pare goală
Imaginează-ți o femeie care își duce copilul la activități, ajută un părinte și se ocupă de casă. Toate acestea pot fi alegeri pline de sens. Problema nu este grija în sine. Întrebarea apare când simte că nu există spațiu pentru altceva și că orice dorință personală este un capriciu.
Poate simte vinovăție dacă merge la un curs. Poate se teme că ceilalți o vor judeca. Poate pur și simplu nu a încercat de mult ceva doar pentru ea. Sunt posibilități diferite, nu explicații pe care le atribuim oricărei femei.
Ca să înțelegi ce se întâmplă în cazul tău, începe de la o zi precisă, nu de la o concluzie globală precum „Eu nu contez”.
Ce arată timpul, energia și banii despre valorile tale?
În modul meu de lucru, explorăm valorile și prioritățile așa cum apar în viața reală. Nu numai în răspunsul la întrebarea „Ce e important pentru tine?”, ci și în ceea ce faci repetat.
Privește, fără să te judeci, ultimele săptămâni:
- Pentru ce ai avut mereu timp, chiar dacă erai obosită?
- Pentru ce ai cheltuit bani cu ușurință?
- Unde ți-a mers energia, fără să fie nevoie să te împingă cineva de la spate?
- Ce ai amânat mereu, deși îți spuneai că îți dorești?
- Unde simți bucurie și unde simți doar obligație?
Poate familia se află, într-adevăr, între valorile tale cele mai importante. Nu încercăm să o coborâm artificial pe listă. Dar poate observi și o valoare care a rămas fără loc: învățarea, libertatea, creativitatea, mișcarea, relațiile sau contribuția într-un proiect personal.
Ce înseamnă pentru tine să alegi și pentru tine?
Să luăm o situație ipotetică: vrei să pleci două ore la o activitate care îți place, dar apare gândul „O mamă bună n-ar face asta”. Înainte să-l combatem cu o afirmație pozitivă, îl explorăm.
Ce fapt concret a făcut să apară gândul? Ce ai înțeles, poate cândva, despre o „mamă bună”? Ce s-ar întâmpla efectiv dacă ai pleca? Cine poate prelua o responsabilitate, dacă este nevoie? Ce variante există între a renunța complet la tine și a ignora nevoile familiei?
În abordarea mea, lucrăm cu asemenea percepții polarizate: felul în care o alegere ajunge să pară ori complet bună, ori complet greșită. Nu îți furnizez eu răspunsul. Îl construim din ceea ce descoperi tu.
Un exercițiu care nu începe cu „reinventează-te”
Ia o foaie și trasează două coloane: „Ce fac într-o săptămână obișnuită” și „Ce îmi oferă ori ce mă costă acea activitate”. Nu elimina nimic din prima coloană. Uită-te doar.
Alege apoi o activitate care te reprezintă, dar pe care o lași mereu pentru „când va fi timp”. Ce pas mic, realist, ai putea face în următoarele șapte zile pentru a-i crea loc? Cincisprezece minute? O conversație? O înscriere? Un refuz clar?
Creația conștientă nu trebuie să aștepte până când toate percepțiile sunt echilibrate. Începe și prin felul în care te privești astăzi și prin alegerile pe care le testezi pe parcurs.
Dacă simți că ai mult mai multe de explorat decât încape într-un articol, poți vedea cum lucrăm individual. Pornim de la povestea ta, nu de la un scenariu pregătit pentru tine.
Poate întrebarea care merită spațiu azi nu este «Ce mai am de făcut?», ci «Ce contează pentru mine, dincolo de ce așteaptă ceilalți?»